Aici e locul
Aici a inceput suferinta
Din clipa-n care am capatat grai
Totul parea un vis
Totul se schimbase
Era o alta lume
O lume diferita
In care noi nu ne mai regaseam
Tu ma priveai
Eu te priveam
Si...parca nu ne cunosteam
Ai fi vrut sa-mi spui ceva
Dar te-ai oprit, gandind
Timpul le va rezolva!

Ma trezesc de dimineata
Cu o lacrima trista pe fata,
Ma doare rana, care s-a adancit pana la os,
De atata timp m-am obisnuit cu ea
Sa vars lacrimi nu mai are nici un folos,
O ura profunda s-a adancit in inima mea,
Un strop de iubire mai iese la iveala, din cand in cand
Dar nu rezista mult,
Caci el iar ma loveste, rana-mi adancind
Momentele frumoase ajungand la "mai mult ca trecut"

Afara e frig, cu fulgi grei ninge
Lancezesc intr-un pat fara stare,
Un ultim sarut, pe gat, sufletu-mi unge
Corpul amortit imi tresare cu o vibrare.
Dar focul din suflet nu se mai aprinde
Durerea a apus iubirea,
Corpul ca o piatra se-ntinde
A uitat ce este fericirea.

De s-ar fi putut schimba!
De dragul iubirii ce-o avea...
Ura ce dainuie in inima mea,
Acum, departe prin nameti se plimba.
Dorinta animalica pentru el a primat
Femeia si iubirea ce-o avea: le-a uitat....
A fost lacom, a vrut ambele,
Acum, e liber, dar le-a pierdut pe cele mai importante...

Nori de cenusa imi mangaie trupul
Iar ploaia ma inunda usor...
Urme de zambet zaresc pe fata lor,
Iar ochii tristi ma dau de gol...
Si inima mi se transforma intr-o carte deschisa,
Degeaba alerg...degeaba sunt trista
Astept o caldura sa-mi inunde fiinta
Sa-mi trezeasca simturile
Sa-mi mangaie linia corpului
Si-apoi usor sa ma lase sa zbor
Ca o pana s-ating orizontul...
Sa sparg normalul, sa stric obisnuitul...
Sa-mi ating visul cu mana...
Iar spre final... sa pot striga:
Sunt altceva!

Quisiera ser capaz, decirte la verdad
Decirte que me va realmente mal,
No te logre olvidar, ni lo intente quizas
Quisiera ser capaz, mirarte y no temblar
Decirte que nadie me volvio a besar
No te logre olvidar, ni lo intente quizas.