Nori de cenusa imi mangaie trupul
Iar ploaia ma inunda usor...
Urme de zambet zaresc pe fata lor,
Iar ochii tristi ma dau de gol...
Si inima mi se transforma intr-o carte deschisa,
Degeaba alerg...degeaba sunt trista
Astept o caldura sa-mi inunde fiinta
Sa-mi trezeasca simturile
Sa-mi mangaie linia corpului
Si-apoi usor sa ma lase sa zbor
Ca o pana s-ating orizontul...
Sa sparg normalul, sa stric obisnuitul...
Sa-mi ating visul cu mana...
Iar spre final... sa pot striga:
Sunt altceva!