Ma trezesc de dimineata
Cu o lacrima trista pe fata,
Ma doare rana, care s-a adancit pana la os,
De atata timp m-am obisnuit cu ea
Sa vars lacrimi nu mai are nici un folos,
O ura profunda s-a adancit in inima mea,
Un strop de iubire mai iese la iveala, din cand in cand
Dar nu rezista mult,
Caci el iar ma loveste, rana-mi adancind
Momentele frumoase ajungand la "mai mult ca trecut"

Afara e frig, cu fulgi grei ninge
Lancezesc intr-un pat fara stare,
Un ultim sarut, pe gat, sufletu-mi unge
Corpul amortit imi tresare cu o vibrare.
Dar focul din suflet nu se mai aprinde
Durerea a apus iubirea,
Corpul ca o piatra se-ntinde
A uitat ce este fericirea.

De s-ar fi putut schimba!
De dragul iubirii ce-o avea...
Ura ce dainuie in inima mea,
Acum, departe prin nameti se plimba.
Dorinta animalica pentru el a primat
Femeia si iubirea ce-o avea: le-a uitat....
A fost lacom, a vrut ambele,
Acum, e liber, dar le-a pierdut pe cele mai importante...